Mămăliguță „a la bunicu”

Ziua buna tuturor

Azi ramasesem fara mancare, asa ca le-am dat de lucru la copii sa imi spuna ce vor sa manance la pranz. Si au stat si s=au sucit si invartiti in final au zis, pt cazul in care gasim, mamaliguta cu peste.

Asadar am pornit spre piata si am avut noroc, la pescarie, erau cel putin 2 crapi ce se zbateau in ladita 🙂 dadeau din cap si din coada de zor. Cea mica pana sa spun eu ceva deja a pus mana pe acolo sa ii studieze in deaproape. Doamna care I-a cantarit mi-a zis ca daca las niste banuti pt o cafea mi-l si curata si taie rondele, asa ca…l-am primit curatat si taiat 🙂

Buun…toate ca toate, dar eu nu am mai facut mamaliga de ani de zile, asa ca …azi a fost zi de sunat si sacait un bunic – mamaliga o vreau tare, nu din aia zemoasa 🙂 am si eu o problema. Sa o poti taia cu ata daca o rastorni pe tocator (am zis sa nu spun fund 😛 ).

Dupa cateva minute primesc reteta, pe care o si las aici, sa va foloseasca si voua.

 

Mămăliguță „a la bunicu”

Se pune apă la fiert și sare (mămăliga fără sare este jalnică).

Înainte de a începe apa să clocotească (când ies niște foarte mici bulișoare) se toarnă cu o mâna mălai direct din pungă (preferabil grișat), iar cu cealaltă se amestecă încontinuu.

Dacă apa clocotește se formează cocoloașe, de care nu mai scapi.

Mălaiul se toarnă continuu, până când compoziția începe să devină vâscoasă, cam ca laptele bătut, nu mai mult.

Lași apoi să fiarbă măcar 25-30 minute, la foc cât mai mic, timp în care amesteci din când în când (preferabil cu un făcăleț).

După acest timp mămăliga ar trebui să fie vâscoasă și să nu curgă atunci când o pui pe platou.

Dacă intenționezi să mănânci cu brânză, o poți face ceva mai moale și să-i pui în compoziție puțin unt.

Dacă din greșeală pui prea mult mălai, se repară doar adăugând apă clocotită și amestecând foarte bine. De aceea aste preferabil să pui mălai mai puțin și dacă după 5 – 10 minute ai impresia că mămăliga este prea moale, mai adaugi puțin mălai câte puțin deasupra și amesteci cu făcălețul într-un singur sens până nu se mai vede mălaiul.

Înainte să răstorni mămăliga, după ce scoți făcălețul, o aranjezi puțin deasupra cu o lingură și o lași să se odihnească cel puțin 3- 4 minute ca să se  desprindă de pe ceaun când o răstorni.

POFTĂ BUNĂ!

 

Si acum 😛 ca de obicei aventuri – dupa ce am fiert-o vreo 40 de minute mi s-a parut prea moale, sun iar..am mai pus malai si dupa aia am scos-o.. Parea o idee molicica, dar am mai lasat-o in castron vreo 5-10 min si dupa aia….era exact pe gustul meu 😉

Va arat cu arata mamaliga 🙂

Pestele l-am spalat bien de tot, l-am pus intr-o tava pe care pusesem o hartie de copt inainte, l-am sarat si l-am bagat la cuptor – asa l-au dorit asa l-au primit. A iesit si el ff bun.

Aici o poza si cu pestele, nu e el foarte chipos, dar a fost gustos 😉

Si…discutii – cea mica a vrut musai capul – intrebare – De ce are apa in ochi? De ce e ochiul alb dupa ce e copt? De ce are scoica in cap? – va las pe voi sa raspundeti, eu sincer habar n-am si nici nu am stat sa caut pe net raspunsurile 🙂

 

Va doresc o seara minunata alatuti de cei dragi.

Anunțuri

Vacanta la munte – partea a 2-a – vara 2017

Ziua buna tuturor!

Am pornit usor usor din Salistea de Sus spre….Alba Iulia – de fapt Ampoita – langa Alba Iulia, la vreo 10 km distanta.

La 10.40 a pornit domn sofer masina si am oprit la… Dej pt a manca si la 19.45 la locul de cazare, deci ….inca 9 ore….de mers cu masina.

Am mers pana la Barsana, apoi prin Ocna Sugatag si Cavnic, Danesti, Baia Sprie si Baia Mare, dar nu am mai oprit sa vizitam nimic. De aici, am mers numai pe drum European, ne cam saturasem de gropi si zone de drum avariate de zilele trecute.

Asadar pe DN1C Baia Mare- Somcuta Mare -Ileanda – Dej – Gherla –  Cluj Napoca – Turda – Ocna Mures (dupa cateva drumuri locale comunale si judetene am iesit in Aiud la semnul cu iesire…si am gasit o coloana de masini pana la Teius am facut 45 de min 20 de km…..Ighiu si Tauti si Metes si…Ampoita -mai exact Pensiunea La Mama Luta – aici gasiti detalii http://www.mamaluta.ro/

Pe drum am avut parte de cateva reprize zdravene de ploi torentiale de abia facea fata stergatorul, cu tunete si fulgere, o distractie 😉

In drum, am vrut sa mancam la Casa Someseana in judetul Salaj, daaar am fost ff dezamagiti. In primul rand, ne-am asezat la masa afara pe terasa, ca sa ne mutam inauntru ca ei rezerva 2 mese afara.. Buun…intram inauntru. La toaleta coada mare, 1 singura…. Am stat o gramada sa ne aduca meniurile. Apoi dupa ce intr-un final am gasit pizza, ca se cam saturasera saracii de atatea mamaligi si altele, am asteptat sa vina sa ne preia comanda vreo 20 de min. SI….nu – ei nu fac pizza… Asa ca…ne-am ridicat frumos si am plecat mai departe. Mesele de afara de pe terasa inca nu erau aranajate si nici nu primisera clientii…..ca sa va faceti o idee si am stat sigur o ora prin zona…. 😦 fff urat din partea lor. NU ii recomand deloc.

Am mers pana in Dej – ne-a ajuns din urma o ploaie din aia torentiala, eram salupa pe sosea…am avut ceva emotii dar am ajuns cu bine. Cand sa coboram din masina la masa, s-a oprit si ploaia :))

In Dej – ne-am oprit la Pizzeria Roma – str Petru Rares nr 10 – https://www.facebook.com/PizzeriaRomaDej/ De cum am intrat ne-a intampinat o domnisoara si a fost totul superb. De la servire la preturi si la calitate. Totul perfect.

Si dupa alti cativa km, ne-a scos de pe European o perioada, sa mai reducem din timpul de asteptare, am revenit la iesirea din Aiud, si am stat si am stat si ne-am uitat pe ici pe colo…pana la urma dupa Teius s-a potolit si s-a circulat ok. Am iesit din nou pe drum judetean si am ajuns cu bine.

Cea mai nasoala bucata a fost pe portiunea din judetul Salaj, s-a circulat ffff nasol, erau disperati sa depaseasca, sa faca diverse manevre anapoda…In rest a fost ok.

La Mama Luta – e superb, o curte imensa cu copaci si pomi fructiferi, o mini gradina zoologica si la ei, multe foisoare, masute si bancute, scaune si mese…si mai multe cabane unde sa poti sa te si cazezi.

Placintele pe lespede sunt un deliciu le-am testat pe toate, ciorba de vacuta si de perisoare si cea radauteana de pui de asemenea, tocanita de vitel cu mamaliguta si tochitura dobrogeana cu mamaliguta de asemenea, snitelul cu piure si ficatei cu ceapa si piurea de asemenea.

Cazarea avea si micul dejun inclus – aveai 8 meniuri de unde sa alegi – cel mai cautat a fost Papara 😛 omleta ;))) initial nu stiam ce e, dar am dedus – ca era simpla, cu branza, cu carnati, cu ciuperci sau cu de toate, oua ochiuri cu legume si branzeturi, oua fierte cu altele sau platou taranesc si mamaliguta cu branza si smantana – la astea adaugi ceai sau cafea sau lapte si unt si dulceata si paine, de casa si ea, de asemenea.

Ziua urmatoare sosirii am zis sa vizitam pestera Scarisoara, daaar am ajuns in zona la ora 18 si atunci se inchidea, nu am mai urcat pana sus.. Am mancat atunci la Perla Ariesului in Albac – mancare f buna, supa de pui cu galuste, pizza de casa – o minune, blat nic f gros nici f subtire, nici crocant dar nici pufos si clatite. La ora 18 eram sus la Vartop – langa Arieseni, unde am fost pt prima data cu 15 ani in urma. Zona e…de milioane, peisaje de vis, muuulti copilasi veniti in tabere sau excursii, pensiuni multe, ff fain, ne-a placut mult sa revedem aceste peisaje, si am ajuns inapoi la ora 21.45 😛 am zis ca ne vom odihni, dar drumul e scurt, dar il faci in 3 h cel putin, pt ca sunt multe serpentine si drumul e pe ici pe colo cu probleme.

Apoi am ajuns miercuri in Alba Iulia -am prins si schimbarea de garda la ora 12 – a fost ff frumos, dar pe mine una m-a terminat caldura, eram deja in cod galben peste 34 de grade si credeti-ma ca in oras se simteau bine de tot. La pensiune nu le simteai.

Apoi am mai stat o zi pe loc la pensiune si …sambata dimineata am pornit spre casa dupa un mic dejun copios, ca si cele din zilele precedente. Pana la ora 15-16 nu mai aveai nevoie sa mananci de pranz 😉

Pe portiunea Alba Iulia -Sebes pe sensul disnpre Sebes spre Alba a fost aiurea rau de tot, erau coloane de masini pe multi km. Noi mergeam in sens invers si a fost ok. Nu am mers pe autostrada decat de la Sibiu pana la Cisnadie. Era liber europeanul, si f bun, fara probleme,  ff rar cate o plomba. Am vazut 1 peco desfiintat, de ce oare….autostrada…era peste drum, masini mai putine, nu mai alimenta nimeni in zona…asadar a dat faliment,

In drum sotul a achizitionat o banda magnetica de alergat, eu nu am testat-o inca, el si copiii daaa :))) sunt curioasa maine cine se misca mai usor el sau ei 😉 si cine se vaita mai tare. Dar sa va spun cum am mers din apropiere de Ramnicu Valcea pana in Bucuresti,…cu scaunul drept si mult in fata, abia imi intrau picioarele, imi venea sa scot usita de la bordul masinii, iar copiii saracii inghesuiti si ei nevoie mare. Cel mic era cu picioarele pe sus 😉 si una doua mi-a amortiiiitttt, ma doare spatele, ma doare degetelul – la ala ce ai facut? pai l-a lovit de banda cand o punea tati in masina 😛 Asa ca n-am mai facut nici o oprire, pana la intrare pe autostrada la Pitesti, pt baie si o usoara dezmortire si apoi rapid spre casa. La ora 18 eram parcati si descarcam bagajele. Sa va spun ca am facut 10 min de la intrarea in Bucuresti pana la noi acasa? Cand de multe ori nu reuseam sa facem asa ceva nici intr-o ora? Am ramas fff placut suprinsi.

Ce nu ne-a placut…pe drum cand noi coboram cei ce urcau spre Sibiu, pe Valea Oltului, erau blocati in coloane si stationau sau mergeau fffffffffffffffffffff incet in coloane de 20 de km pana la Popas la Cotmeana si dupa incepea iar o alta coloana de inca vreo 10-15 km. Nu stiu la ce ora au ajuns oamenii aia sa termine de urcat pana la intersectia cu drumul spre Curtea de Arges macar…Urat…fff nasol… Ce mi se pare iar ciudat e ca….la Radio Romania Actualitati, noi pe ei ii ascultam cand ne saturam de alta muzica ce o avem pe cd/dvd sau ce o fi la masina, au zis de cand am urcat noi in masina 10/40-11 ca e coada de masini pe acolo. Si noi am ajuns in zona aia la ora 16 – de ce ati mai mers oameni buni pe acolo, daca vi s-a spus clar ca sunt probleme pe acel tronson, puteati sa mergeti pe Valea Jiului de ex sau….pe alta parte… Offf…. 😦 era si o masina cu o doamna ce ii era rau, pe conrtra sens pe loc de parcare, o masina ce urca era trasa si o doamna in varsta i se facea vant. se vedea ca nu se simte bine….In drum de jos, dinspre Pitesti era si o ambulanta in coloana…nu avea sanse sa treaca dincoace… Era plina banda/benzile lor, cea de coborare era cu noi ce veneam in sens opus, pe acest sens se circula nesperat de bine. Am vazut si 1 tir, ce se impotrmolise cu niste roti in sant….nu stiu ce a mai fost dupa, daca a iesit sau nu..cu sau fara ajutor.

Voi reveni cu cateva poze si incerc si filmulet, de la Cetatea Alba Iulia zilele astea.

Cam astea au fost aventurile din zona Alba Iulia.

Va doresc o seara placuta tuturor.

Vacanta la munte partea 1- vara 2017

Buna seara!

Am ajuns dupa mai bine de 10 ani in Maramures.

Anul asta am zis sa venim si aici, copiii au crescut, au suportat mult mai bine drumul, 12 ore fix 🙂 515 km, consum de 5,5, iar viteza medie a fost de 50 km/h. Radio Romania Actualitati ne-a fost de mare ajutor si muzica – 🙂 de la Pheonix la cutiuta muzicala 😛

Am uitat …Pranzul l-am luat la Restaurantul Dumbrava – Rupea – a fost fff fain. Aici link http://www.hotel-dumbrava.ro/restaurant-hotel-dumbrava-rupea.php si o sa revin cu o poza faina foc de acolo :))

Ne-am cazat la Pensiunea La SEKY – aici gasit mai multe detalii http://seky.ro/cazare/mariuca .

Am ajuns seara, am primit 2 camera la parter, una ff mare, una mare ambele cu frigider, mic dar bun. 🙂 Nu se serveste micul dejun decat daca mergi la restaurant, nu este inclus in pretul de cazare.

Drumurile….nu ne-au placut (pe zona Maramures – anumite portiuni) – calitatea lor -, noroc cu peisajele care sunt de vis. Am mers prin Brasov, Tg Mures, Reghin, (trebuia prin Beclean dar a gasit telefonul o scurtatura si am iesit in Nimigea), apoi Salva, Cosbuc, Romuli, Sacel si Salistea de Sus.

De la Nimigea – Salva incepe drumul prin munte, cu serpentine si fara semnal deloc la telefon 😛

De la Sacel devine problematic drumul…va povestesc imediat ce si cum.

In prima zi am mers spre Viseul de Sus, aveam ceva de luat si am revenit sa mancam la pensiune la pranz, Apoi am pornit spre Cascada Cailor.

Pe portiunea Sacel – Moisei -Borsa – drumul spre Cascada Cailor e crunt – DN 17 D SI C si cred ca si DN 18, se circula cu restrictie de 30km la ora pe o ff mare portiune, drumul e in lucru, pe mijloc e ok, pe margini pietris. Am primit o informatie de la o doamna draga mie, cum ca nu s-au mai facut reparatii pe acest drum de 25 de ani. Se vede…e…aiurea. Si mai ai si parte de semafoare.

Din pacate nu am ajuns la Cascada, am ajuns sus cu telescaunul destul de tarziu pe la 17.15 iar la  ora 18 era ultima cursa de coborare, asa ca…s-au dus copiii cu tati pana la primul popas pe jos. Eu nu am avut curaj sa merg, spatele abia isi revine, cu tot cu tratament, si mi-era ca raman intapenita pe acolo.

Sa va spun ca ma luase frica si tremuratul cand am urcat in telescaun, nu am mai urcat intr-unul de 11 ani 🙂 cand eram burtica cu mandra mare. Am fost amandoua in telescaun, iar tati si cei mici in urmatorul cu praslea in brate. A fost fain – pana la urma ne-am minunat de peisaje…ceva de vis, v-am mai zis, uiti si de drumurile praf si de tot.

In urmatoarea zi am ajuns la Manastirea Barsana, m-au speriat treptele, au urcat ei, apoi la Sapanta la Cimintirul Vesel si la Manastirea Peri – aici nu s-a putut intra si jos in biserica, era inchisa cand am ajuns noi, dar am urcat pe trepte 1 nivel eu – si era asa racoare si bine…eram in cod portocaliu spre rosu…, ei s-au mai urcat pana la etaj, era o scara ff abrupta, praslea nu mai avea curaj sa coboare, pana la urma l-a luat tasu in brate si au ajuns teferi jos, fetele erau in lume alor nu aveau treaba cu ele.

Apoi am mancat de pranz cu niste doamne speciale, de pe un grup ffffff drag mie, la Casa Iurca de Calinesti – http://www.casaiurca.ro/ aici gasiti detalii despre locatie si alte info utile. Portiile sunt ff mari, am luat 3 supe cu taietei si pot sa spun ca 2 adulti si 3 copii nu am reusit sa le terminam, am impartit 🙂 Apoi am luat o placinta a cosasului, are 1,5 kg, cu branza si marar, un deliciu. Doamnele cu care am mers au luat „o portie” de cartofi cu afumatura la cuptor – delicioasa dar fff mare – stiti cum sunt vasele de lut – 1 din ala era portia,…fffff mare. Ciocolata calda cremoasa ca o budinca – fu pt mine, tati…cafea si o bere fara alcool, doar e sofer 🙂 iar trupa mica limonada si apa minerala pt ca se terminase cea plata 🙂

Drumul pe aceasta portiune e muuult mai bun, doar ca e cu denivelari 😛 In rest ok 🙂

Am revenit si au pornit la atac la toate locurile de joaca pe care le-au gasit 🙂
2 topogane – 1 de plastic clasic si 1 din lemn -cu asta din urma au cam avut de tras, mai ales pantalonasii 😛 sper sa le scoatem fata cu masina de spalat cand ajungem acasa.

Azi…am ajuns la Viseul de Sus, pe alt drum, prin Bogdan Voda dreapta si apoi Viseul de Jos de Mijloc si de Sus si am mancat pranzul intarziat, am terminat -impropriu zis- la ora 17 😛 la Restaurantul http://www.la-cassa.ro/ La Cassa – totul incepand cu personalul care serveste si cu preparatele a fost superb. Pana a sosit mancarea, copiii au atacat si aici locul de joaca. Dimineata a inceput cu tunete si fulgere si ploaie.. Apoi s-a linistit si a iesit soarele, am pornit si noi la drum. Am revenit si am vazut urme de ploaie.. Si…pe la ora 20 a inceput iar – ploaie, tunete, fulgere dar si racoare. E respirabil. Asa am sarbatorit ziua lui Tati 😉

De ce am zis „Impropriu zis terminat” – 2 portii de ciorba radauteana la 2 adulti si 3 copii abia am terminat-o – pret fff ok 8.5 lei portia; 1 portie de snitele cu cartofi – 4 snitele si cartofi si salata de varza a mai ramas din ea si alt fel 2 o alta portie de cascaval pane – 4 bucati de cascaval cu cartofi taiati mici ca la chipsuri dar la cuptor -deliciosi 2 bucatele s-au mancat- restul la pachet si desertul strudel si el la pachet :))) Tot ce am zis a fost ca pret, pt o doamna ce voia si preturi 89 de lei. Portiile ffff mari si fffffffffffffffff gustoase si apetisante. Daca stiam ca sunt asa mari portiile nu luam decat 1 portie din fiecare 🙂 .

Maine pornim spre o alta destinatie.

Voi reveni cu poze zilele viitoare, cel mai probabil dupa Sf Marie, nu cred ca reusesc sa le incarc acum cu netul pe care il am.

Va doresc o seara minunata alaturi de cei dragi voua!

Pe curand.

Vacanta la mare 2017

Buna tuturor

Anul asta nu am facut inca nici o plaja 🙂 prima parte din vacanta am petrecut-o la sat cu copiii, nu au dorit la mare, asa ca am stat pe acolo. Aveau deja 3-4 saptamani de cand erau la bunici 😉

1 saptamana au stat si la munte, la Pensiunea Melania, localitatea Chiojdu, in jud. Buzau. Am stat si noi de vineri seara pana duminica dimineata si apoi am plecat inapoi la caldura din capitala. Tot ce se mananca e de acolo, au ferma si cresc pasari si animalute. Au hranit iepurasi, au jucat baschet si tenis de masa si muuulte altele.

http://www.pensiuneamelania.ro/index2.html – aici gasiti mai multe informatii.

Drumul e partial ok, noi am mers din Bucuresti prin Valenii de munte, apoi la Nucsoara am facut stanga cumva si dupa localitatea Starchiojd, ultima din jud Prahova, am dat de o intersectie unde faci brusc stanga in rampa si urci si intri in Chiojdu. Drumurile ca in Romania, de la Nucsoara (cred, nu mai stiu sigur e prima data cand ajungem in zona) incolo, e rau, o parte e cu pietris. Dar sunt niste peisaje de vis. Nu am poze, am ajuns seara la 9 😛 mai avea putin si se intuneca. SI a doua zi a inceput usurel sa ploua.

Am vizitat, cu totii Muzeul de Chihlimbar din localitatea Colti. A fost ff frumos, pacat ca nu e valorificata zona mai mult…

Ei au calarit bicicletele, inclusiv cel mic a invatat 🙂 e asa mandru, dar si genunchii sunt la fel de mandrii si ei cu urmele aferente :)))

Noi am citit si am lenevit cat am putut de mult.

Am ajuns si in oras, in Constanta, la Cazinou, am vazut si corturile cu targurile de carte…

In mare cam asta a fost partea de mare deocamdata 🙂

 

Va doresc weekend placut alaturi de cei dragi.

 

Din nou pe autostrada Soarelui

Ziua buna tuturor

Nu am mai scris de ceva vreme pe aici 😉 dar finalul de an scolar a fost fff obositor.

Sa va spun cum fu primul drum pe autostrada cu copiii la bunici….

Ce sa zic…colegi de trafic ca si anul trecut, grabiti, dar totusi nu am mai fost la limita sa iasa carambol, peturi de cola si apa si alte bauturi pe strada idem, nimic schimbat…drumul si mai si…cel putin pe pod peste Dunare este plin de gropi, nu au schimbat cu nimic, peste Borcea au scos limitatorul de viteza (ma refer la podul de langa Fetesti), dar tot stricat e… Cand le vor repara oare???

Pt ca aveam de facut cateva cumparaturi, am zis sa ne oprim in Medgidia – dar, am iesit de pe autostrada la Cernavoda. Drumul European, DN22C ff bun, fara gropi, liber, cu 1 localitate cu 50 la ora si inca o portiune mica, unde e statie cfr, in rest in localitati restrictia e de 70 si se merge ff bine. Am revazut drumul pe care mergeam weekend de weekend cu ani in urma sau in aproape fiecare weekend.

Domn sofer a declarant, ca nu o mai ia pe autostrada, de acum inainte va iesi pe la Cernavoda, bucata de la Cernavoda la Constanta e …aiurea, plina de vai si dealuri si curbe…e mult mai frumos pe DN.

Ce ne-a dat batai de cap este…gps-ul – nu stiu ce nabadai il apuca, dar cand ti-e lumea mai draga ramai fara semnal..si e rau de tot mai ales daca nu stii orasul, nu stii cum sunt strazile cu sens unic – Medgidia e raiul strazilor cu sensuri unice 😉 Dar belele cu el avem de vreo 3-4 saptamani si in Bucuresti… Asa am ramas eu fara baterie, din cauza misteriosului „Semnal gps inexistent” si cauta si cauta si fuge bateria …

De la Medgidia la copii am ajuns rapid, drumul care era cu ceva vreme in urma praf…acum e si el ok Medgidia – Ciocarlia…de aici iar am luat-o pe cel cunoscut prin Lanurile si Mereni etc unde am avut parte de curbele la 90 de grade, unele semnalizate, altele nu.,,ca deh, e greu tare sa pui niste semne de circulatie.

Au reusit sa repare si acest drum, e mai bine ca anul trecut cand aveai parte de ceva gropi, acum sunt cu petice, dar e ok.

Marea am vazut-o in minivacanta de Rusalii, acum nu am mai mers pana in oras…ne-am opri la aer curat, la curte, ne-am bucurat de o seara superba la curte cu copiii.

Va doresc tuturor o vara cu sanatate, spor in toate, racoare pe cat posibil, sa va mearga totul din plin alaturi de cei dragi.

Azi fara poze, data viitoare sper sa adun cateva 😉

Pe curand!

Bookfest – 24 mai 2017

Buna tuturor

Azi l-am luat pe praslea cu mine si am pornit cu 41 spre Targul de Carte Bookfest.

Aici link pe facebook pentru mai multe informatii – https://www.facebook.com/BookfestRomania/

Eu va zic doar ca nu e in pavilionul central, acolo e targ de mirese si era inchis cand am ajuns noi pe la ora 16.30-17, e undeva in dreapta lui in cladirile adiacente C1, C2, C3, C4.

Si am inceput plimbarea noastra cu o prima editura unde am gasit 2 carti ale lui Lucian Ciuchita – „Copoiul din Cardiff” si „Taifun in adancuri” – le aveam in lista de multicel si acum le-am gasit si la pret bunicel.

Am gasit Editura Gama cu minunile ei – muzica de copii si carti de tot felul. De data asta nu am mai luat decat un set de Romani celebri, iar praslea si-a ales 2 carti de povesti si de colorat totodata. Aici poti sa iei la 2 carti de 39-40 de lei cumparate sa primesti inca una gratuita. Una din cartile de colorat cred ca a fost gratuita 🙂 era 1+1 gratis 🙂

De la Editura Diana am luat niste planse cu ortograme (3), fractii, unitati de masura, bancnote, si o carte de colorat cu culori cerate cadou 🙂 Daca iei 5 planse primesti suport in care sa le pastrezi cadou.

La Editura Arthur a fost frumos de tot. Nu stiam ce sa luam. Ma tot invarteam pe acolo, eram deja obositi…si o doamna il ia pe pitic si il intreaba daca nu vrea sa ii arate carti pt varsta lui. El daaaa. Si au pornit si i-a citi si povestit despre un pisoi..ce urma sa mearga la scoala pisiceasca…. Nu am luat-o pt ca nu am cazut la invoiala cu el sa o ia pe cea care nu e cartonata si s-a decis pe „George cel curios” de H. A. Rey – o poveste cu o maimutica, mai mult nu spun ca nu stiu nici eu ce contine, nu am citit-o 🙂 Si pt fete am luat „Matilda” de Roald Dahl.

La Editura Pandora M a facut praslea furori 🙂 de fapt cam peste tot 🙂 dar aici a fost … frumos foc. Cand i-am vazut a inceput sa recunoasca carticelele de care v-am zis de la Kilipirim sau nu…nu mai stiu daca am scris aici despre ele – cu minienciclopedii Cine a fost Einstein, Marie Curie si altii. Azi am luat-o pe cea cu Jocurile olimpice de vara. Si pe Elmer – doamna care incasa l-a intrebat daca il cunoaste si el – nu….si l-am luat si pe el 😉 A primit un abtibild cu Pandora m si unul cu Ziua lui Elmer ce va fi pe 28 mai – si ne mai asteapta pe acolo 🙂

La editura Paralela 45 i s-a facut brusc sete – a vazut apa cu care doar venisera domnii de la stand si…a si primit un paharut de apa. Luasem deja o carte despre „Calatorie pe luna” de Mary Pope Osborne, una de scriere creativa si inca una de oameni mari 😉 „Raportul secret” de Tom Rob Smith.

Si inchei plimbarea noastra cu Librex – unde am vazut-o in carne si oase pe Monica Ramirez -autoarea seriei Alina Marinescu – o serie superba – nu o poti lasa din mana. Am citit cele 6 volume intr-o saptamana. Mergea si mai repede cred, daca nu dormeam si nu aveam si alte treburi 🙂 Era si doamna Nicoleta Tudor de asemenea. Pe restul persoanelor de la stand nu le stiu, si in schimb cred ca o sa isi dea seama cand voi aminti ca s-a jucat praslea cu balonul de la Cartea Copiilor cred (s-a spart cand eram in tranvai…pe drumul de intoarcere).

Asadar de la Librex, am luat asa – „Rebela” de Corina Cindea (nu am diacritice…), „Cand dragostea ucide” de Raluca Butnariu, „Secrete” si „Anotimpul iubirii” de Rodica Mijache. Mai erau si alte tentatii, am zis sa iau altele de pe site direct, sincer deja era o sacosa plina cu ce luasem pana atunci.

Nu am rezistat sa mai vedem si restul pavilioanelor, cred ca am vazut 2 in al treilea ne-am oprit la Librex, eram rupti, inca ma ard talpile de cat am mers si deja nu mai putea nici piciul – azi a facut tur de forta pe jos cu mine.

Am scris rapid pe aici cate ceva din ce am vazut noi azi La fiecare din editurile pe care le-am mentinat erau reduceri de la 20% in sus. La una din ele era scris pretul gresit, nu e mentionata, nu mai stiu care, si am renuntat, la 11 la 21 de lei e o diferenta mai ales ca erau 3 carti de luat, asadar atentie la ce vedeti la raft si la ce se incaseaza.

Azi era liber, nu mi-a venit sa cred ce putina lume e pe acolo. La alte editii am mers in weekend si era fff aglomerat. Asa ca…va recomand sa mergeti in timpul saptamanii daca aveti timp si doriti sa luati cateva carti sau sa vedeti ce a mai aparut la fiecare editura.

Sper sa va fie de folos informatiile mele.

Va doresc o seara minunata in continuare.

 

3 ani

Buna seara!

Azi am aflat cand am intrat pe blog, ca….se implinesc 3 ani de cand l-am creat.

Sper ca am reusit sa va inveselesc cu articolele din el.

Va astept cu propuneri si idei cu ce ati dori sa mai scriu pe aici, sa mai caut informatii despre ceva anume…retete sau curiozitati.

Sa sarbatorim cu un tort facut de noi in casa, cu alta ocazie, ornat de copii 🙂

 

Va astept cu drag in casuta mea si pe viitor!

 

Va doresc o seara placuta alaturi de cei dragi.

Retete tot cu specific pascal – cozonac si pasca

Dragii mei

Va mai ofer cateva idei de retete de cozonac si pasca.

Ca de obicei – sursa – revistele Practic in bucatatie, Libertatea pentru femei, Click pentru femei, Bucataria pentru toti si altele de care nu imi mai amintesc acum.

Dupa cum am mai zis si de Craciun, eu am facut cozonac dupa urmatoarea reteta

http://adriana-lucia-dragosteainbucate.blogspot.ro/2010/12/cozonac-pufos-cu-nuca-si-cacao-fara.html

Pasca am facut fara aluat – am cumparat aluat de foietaj, am amestecat branza dulce, smantana, zahar vanilat, stafide si zahar normal si alte arome si le-am pus peste. Cu o parte din aluat am desenat ceva peste amestec si a iesit o minune. 🙂

 

Sper sa va fie de folos aceste retete.

Sosuri

Buna tuturor!

Am vazut pe un grup ca e o mare bataie de cap cu sosurile.

V-am mai zis eu la un moment dat, ca am fost admin pe un grup de gatit (chiar doua 🙂 ) si atunci am pregatit cateva articole acolo cu diferite subiecte. Unul din ele este si despre sosuri.

Asadar azi o sa vin in ajutor cu ce informatii am eu.

Cateva definitii

Sosurile sunt preparate culinare care servesc la asezonarea diferitelor feluri de mancare, sporindu-le proprietatile gustative si digestibilitatea. Originea lor se pierde in negura timpurilor, fiind cunoscute din antichitate. Varietatea lor este foarte mare.

Sosurile determina senzatia de satietate a comesenilor atat prin cantitatea de grasimi pe care o contin, cat si prin cantitatea de paine si alte garniture cu care se consuma. In plus, prezenta sosurilor pe langa diferite preparate amelioreaza aspectul acestora, stimuland astfel pofta de mancare.

Din punctul de vedere al modului de preparare, sosurile sunt de 2 feluri:

a)      Sosuri preparate la rece, denumite si sosuri reci, rezultate din amestecarea sau emulsionarea la rece a diferitelor component; Nu contin faina, untura sau unt si se servesc in general reci. Au la baza fie maioneza (emulsie ulei/galbenusuri), fie mustar, fie un amestec al acestora, dar exista si sosuri reci fara nici unul din aceste ingredient, ce contin alte component (ceapa, usturoi, hrean, verdeturi, ulei, otet, masline, sardele etc)

b)      Sosuri preparate la cald, denumite si sosuri calde, care au la baza faina, extract de supa si grasime (unt, ulei sau untura), luate separate sau impreuna, si alte ingredient. Se servesc in general calde.

Oricat ar fi de ciudat, in bibliografia citata la sfarsitul cartii nu exista o sistematizare a acestor doua grupe de sosuri. O clasificare insa este absolut necesara intr-un domeniu atat de vast ca cel al sosurilor, deoarece pune in evidenta componentele comune, tehnologiile similare de preparare, denumirile etc. in scopul facilitarii intelegerii si prepararii lor.

 2 Sosuri reci

Sosurile reci contin urmatoarele ingrediente:

·         Legume: ceapa veche, ceapa verde, usturoi vechi, usturoi verde, spanac, cartofi, arpagic, hrean, castraveti (murati) etc

·         Fructe: lamai, portocale, mere, nuci, marmelada din fructe etc

·         Plante aromatice si condimentare: patrunjel, marar, tarhon, cimbru, capere

·         Alte condiment: sare, piper, boia dulce, boia iute, sare de lamaie, mustar

·         Lactate: lapte, iaurt, smantana, frisca, branza de vaci, cascaval

·         Grasimi: ulei

·         Alte alimente: oua, zahar, miere, miez de paine, apa, supa, sifon, sardele, vin , otet etc.

Sosurile reci se utilizeaza la: rasolul de carne sau peste, la salate de legume fierte sau oparite, la fripturi, la unele preparate de vanat, la oua si la unele subproduse din carne (ficat, creier, limba, etc.).

Sosurile reci sunt sosuri simple, a caror tehnologie de prepare nu ridica probleme deosebite; singura care necesita mai multa atentie este prepararea maionezei, prezentata in continuare:

1.       Se separa albusurile de galbenusuri; acestea din urma se pun in vasul mixerului, impreuna cu o lingurita de zeama de lamaie.

2.       Galbenusurile se bat cu batatorul cu cutit rotativ al mixerului (se pot freca si manual cu o lingura din lemn, dar operatia este mult mai lunga si obositoare), turnand cate foarte putin ulei odata (in caz contrar, maioneza “se taie”, adica se separa uleiul de galbenusuri)

3.       Catre sfarsit, cand maioneza arata ca o crema, se adauga sarea necesara si zeama de lamaie, putin cate putin. Se gusta. Se mai asezoneaza.

 Daca vrem sa incorporam mai mult ulei, ca sa rezulte o cantitate mai mare de maioneza,  se adauga treptat 1-2 lingurite de apa, batand mereu cu mixerul, ca sa se incorporeze apa (maioneza va devein mai subtire si se va deschide la culoare), dupa care se va putea continua adaugarea de ulei.

Durata efectiva de preparare 5-10 minute (proportional cu uleiul care se adauga, respective cu numarul de galbenusuri).

Indicatii utile:

          Galbenusurile si uleiul nu trebuie sa fie reci, ci trebuie sa aiba temperatura camerei in care se face prepararea;

          Zeama de lamaie care se pune la inceput (la operatia 1) peste galbenusuri impiedica in mare masura taierea maionezei; daca in loc de zeama de lamaie se pune mustar (aproximativ o lingurita de fiecare galbenus), taierea maionezei devine aproape imposibila, in acest caz, putandu-se incorpora mai mult ulei decat a fost descries la operatia 2;

          Este bine sa se stie ca pentru fiecare galbenus se poate adauga maximum 200 ml ulei;

          Daca dorimc a maioneza sa fie cat mai consistenta, de la inceput (operatia 1) la 2 galbenusuri crude se pune un galbenus fiert tare, sfaramat putin cu lingurita;

          Este bine ca sticla cu care turnam uleiul sa fie prevazuta cu un dop perforat, astfel incat sa fie imposibil ca din greseala sa se adauge mai mult ulei odata;

          Daca vasul mixerului (sau castronul in care se prepara maioneza manual) se invarte, din cauza miscarii de rotatie imprimata maionezei, asezati-l pe o carpa umeda pe care o puneti pe masa si rotirea castronului va inceta.

 Maioneza se taie atunci cand uleiul este prea rece sau cand se pune mai mult ulei odata. Pentru a o drege, procedati in felul urmator:

          Scurgeti uleiul separate din galbenusuri intr-o ceasca.

          Reincepeti operatia de preparare, pornind de la o jumatate de lingurita din maioneza taiata si o lingurita de zeama de lamaie (otet sau mustar) si frecatipana se repara. Adaugati treptat maioneza taiata, iar la sfarsit siuleiul din ceasca. Apoi se continua normal. Daca nici asa nu va reuseste dregerea maionezei, reincepeti totul cu un galbenus + mustar, adaugand putin cate putin din maioneza taiata s.a.m.d; daca nici asa nu va reuseste, dati fuga la magazine si cumparati un borcan de maioneza! . . . Dar sa fim optimisti! Respectand indicatiile de mai sus, este imposibil sa nu va reuseasca maioneza!

 3 Sosuri calde

Sosirile calde se compun din urmatoarele ingrediente:

·         Legume: ceapa veche, usturoi vechi, hrean, macris, castraveti murati, radacinoase (morcovi, telina, patrunjel) etc.;

·         Fructe: mere, visine, gutui, macese, lamai, portocale etc.;

·         Plante aromatice si de condimentare: patrunjel, marar, tarhon, cimbru, capere, dafin, nucsoara, ienibahar, cuisoare, etc.;

·         Lactate: lapte, unt, smantana, frisca, iaurt, cascaval, etc.;

·         Grasimi: ulei, unt, untura, tosanta, etc.;

·         Alte materii prime alimentare: oua, zahar, extrace de supa, concentrate pt supe, sos de rosii, bullion, pasta de tomate, sos picant, ketchup, ciuperci conservate, slanina, costita afumata, jambon, raci, vin alb, vin rosu, otet, orez, etc.

 Precizam ca sosurile calde au o utilizare mailarga decat sosurile reci, si anume: carne rasol, peste rasol, limba rasol, fripturi inabusite si natur, escalop, turnedou, medalioane, snitele natur si panate, ficat prajit, chiftele, carnati fripti sau fierti, rulada de carne, budinci, musaca, iahnie, oua fierte tari, oua ochiuri, sote de legume, crenvusti, preparate din vanat etc.

 Prin “extract de supa” se intelege o supa de carne, cu sau fara zarzavat, a carei fierbere continua indelung,  pana devine foarte concentrate, si care prin racier se gelifica.

 Trebuie relevant faptul ca sosurile calde au o durata de prepararre relative mare (cam tot atat cat felurile de mancare) si, in plus, necesita supraveghere continua in timpul prepararii.

 Durata medie de preparare 30-45 de minute.

 Tehnologii de preparare

a)      Pentru sosuri pe baza de unt, cu sau fara oua:

 1.       Se topeste untul la foc domol.

2.       Se incorporeaza untul topit in galbenusuri, putin cate putin (ca la maioneza, sa nu se taie)

3.       In amestecul rezultat se adauga putin cate putin esenta (fiertura) de legume, strecurata

4.       Se adauga verdeturile si smantana, ceapa, usturoiul etc

5.       Se mai fierbe putin in baie de apa; se asezoneaza dupa gust.

 b)      Pentru sosuri pe baza de faina si unt

1.       Se topeste untul la foc domol.

2.       Se caleste faina in unt topit, pana se rumeneste putin

3.       Se stinge cu un lichid (supa, lapte, apa, smantana)

4.       Se fierbe la foc domol 15-30 de minute amestecand de repetate ori, impreuna cu eventualelele verdeturi, pana se ingroasa putin

5.       Se raceste sub 60 grade (circa 10-15 minute), ca sa nu se coaguleze galbenusurile

6.       Se incorporeaza galbenusurile, cascavalul, etc. si se asezoneaza dupa gust.

7.       Se adauga putin unt deasupra, ca sa nu faca sosul crusta; cantitati orientative: unt 40g, faina 50g, lichid pentru stins 250g, smantana 100g.

 c)       Pentru sosuri fara faina si unt (untura)

Acestea sunt simple amestecuri, in care fierberea este necesara numai pentru anumite legume (ceapa, morcovi etc.) sau anumite condimente; pentru sosurile in care intra ceapa, aceasta se fierbe sau se caleste pana la auriu, in unt sau ulei pe foc domol.

 De multe ori veti constata ca acelasi sos are denumiri diferite, dupa diversi autori, diferentele fiind nesemnificative; se pot prepara si alte sosuri, in functie de gustul si inspiratia celui ce le pregateste.

 4 Lista de preparate culinare si sosurile cu care se asociaza

Sursa informatiilor de mai sus este cartea de bucate „Sfaturi culinare” de Dan Burculet – editura Teora – an aparitie 2004.

Am mai gasit niste informatii – dar din pacate nu mai stiu sursa lor -banuiesc ca am luat si am salvat de pe unul din grupurile din care fac parte.

SOS TERIYAKI

Acesta este un sos japonez si se foloseste ca si marinata pentru carnea de vita, pui, porc, miel, peste, creveti si calamari, care apoi se pot praji in cuptor sau, si mai bine, pe gratar.

Este un sos mai dulce si usor picant de la mustar. Versiunea de baza a sosului contine doar sos de soia, mirin si zahar/miere. Numele sosului este o combinatie de doua cuvinte japoneze „teri” si „yaki.” „Teri” insemana „luciu, iar „yaki” insemana „gratar”, referindu-se de fapt la crusta lucioasa care se face pe carnea pregatita la gratar, daca este unsa cu acest sos.

 

SOS DE PESTE

Sosul de peste este un lichid aromat, cu gust sarat, de culoare brun-roscata. Este unul dintre ingredientele de baza ale bucatariei thailandeze (mai este folosit pe scara larga in Laos, Cambodgia, Vietnam). Jucand rolul sarii din bucatarie occidentala, sau al sosului de soia din cea chinezeasca, sosul de peste de buna calitate adauga si o aroma deosebita. Practic, fara sos de peste, bucataria thailandeza nu ar mai fi aceeasi. Numit “nam plah”, sau “nam pla”, in thailandeza (inseamna, literalmente, “apa de peste”), sosul de peste este de fapt sucul extras din carnea pestelui, printr-un proces indelungat de sarare si fermentare. Se folosesc in general pesti mici, care nu au o valoare comerciala deosebita. Pentru ca sosul sa aiba o aroma si un gust deosebit, trebuie ca pestele sa fie foarte proaspat. Sosul de peste nu face doar minuni in mancarurile sud-est asiatice, ci este si foarte sanatos. Contine multe proteine (cca. 10%) si intreaga gama de aminoacizi necesari organismului pentru crestere si regenerare; are si un bogat continut de vitamine, in special B12, si alti nutrienti naturali (calciu, fosfor si fier). Este mult mai sanatos sa folositi sos de peste in loc de sare, sau sos de peste amestecat cu ardei iute, in loc de sare si piper. Putini stiu ca sosul de peste, de fapt, are origini mediteraneene. Romanii apreciau in mod deosebit acest extract sarat din peste, probabil varietati de genul hamsiilor, pe care-l numeau “garum”, sau “liquamen”; multi confereau acestul lichid puteri magice!

 

SOS DE STRIDII

Sosul de stridii este un lichid vascos, de culoare bruna, utilizat in mod frecvent in bucatariile sud-est asiatice, mai ales in cea chinezeasca (cea cantoneza, in special) si in cea filipineza. Este preparat din stridii, saramura, arome si conservanti. Nu are de loc gust de peste. Nu este de loc asemanator nici cu sosul de soia, si nici cu cel de peste; nu se pot substitui reciproc in retete. Sosul de stridii este capabil sa potenteze aromele si gusturile unei largi game de mancaruri, jucand rol de condiment. Amidonul de porumb ii da textura groasa si catifelata, iar caramelul contribuie la culoarea sa brun-inchisa. Odata deschis, sosul trebuie pastrat in frigider, unde poate rezista pana la un an. Sosul de stridii se foloseste in cantitati mici, o lingura de sos de stridii fiind, in principiu, de ajuns pentru a imbunatati gustul a 4 portii de mancare. Este folosit in multe retete cu peste, supe, sosuri sau se stopeste orezul fiert.

 

SOS DE SOIA

Sosul de soia sic el de peste sunt cele mai vechi sosuri inventate (aprox. 3000 de ani). Sosul de soia este facut din boabe de soia fermentate, cereale (grau), amestecate cu  apa si sare. Sosurile vandute in supermarket sunt tinute la fermentat aproximativ 6 luni, iar cele premium mai multi ani. Sosul de soia are gustul sarat, motiv pentru care este un bun inlocuitor al sarii.

 

ULEI DE SUSAN

 Metoda de obţinere: prin presarea la rece a seminţelor. Componenţi principali: acid palmitic, acid stearic, acid oleic, acid linoleic. Bogat în proteine, vitaminele B1, B2, E, mangan, nichel, calciu, fier, acid linoleic (omega-6) şi în acid oleic (omega 9). Extern: Utilizat pentru afecţiunile pielii. Are efect hidratant, întârzie procesul de îmbătrânire, menţinând elasticitatea pielii. Antiinflamator, antireumatic, ajută la calmarea durerilor articulare. Se absoarbe foarte rapid Intern: In India este cunoscut ca afrodisiac. Ajută la reducerea colesterolului în sânge, este recomandat şi în tratamentul insomniei. Adjuvant pentru întărirea şi detoxifierea organismului. Uleiul de susan are efecte antivirale, recomandat fiind şi pentru ameliorarea tusei cronice. Administrare: 1 lingurită x2/zi. Uleiul de SUSAN (Sesamum indicum) Susanul este o plantă perenă, din familia Pedaliceae, care creşte în zonele tropicale. Planta are frunzele ovale care emană un miros neplăcut. Florile sunt de culoare albă sau violet la capătul cărora se formează capsule de 3 centrimetri care conţin seminţele de susan de culoare alb-gălbuie, brună până la neagră. Susanul a fost cultivat încă din anul 1600 înainte de Hristos, în văile fluviului Tigru şi Eufrat, iar în zilele noastre îşi are originea din: India, China, Mexic, Venezuela, Sudan. Uleiul de susan poate fi presat la rece sau rafinat. În Europa şi Statele Unite se foloseşte la gătit uleiul rafinat de susan, care este adăugat şi în compoziţia margarinelor vegetale. În India, în schimb se foloseşte uleiul de susan presat la rece, iar în Coreea uleiul de susan oriental (obţinut din seminţele prăjite înainte de presare) care este mai aromat şi mai închis la culoare, folosit la condimentarea supelor. Uleiul de susan presat la rece este o sursă naturală de vitamine, minerale, lecitină și conține: antioxidanți, acid streatic, acid olei, aizi grași mononesaturați (Omega 6), vitamina A, E, complexul de B și acid folic, fibre, proteine, minerale: calciu, cupru, fier, magneziu, mangan, potasiu zinc etc. Proprietăți terapeutice: antiseptic, antiinflamator, antispasmodic, antiviral, anticancerigen, hidratant, emolient, regenerant. Uz intern: – bogat în fitosteroli întărește sistemul imunitar, cu efect antiviral; – reduce colesterolul şi previne ateroscleroza; – consumat regulat previne formarea cancerului de colon şi a cancerului de piele; – mulțumită efectului bactericid se foloseşte în afecţiuni ale gingiilor, pentru albirea dinților și prevenirea formării plăcii bateriene; – substanțele nutritive conținute în uleiul de susan, au efecte benefice asupra pacienților bolnavi de diabet și hipertensiune arterială; – sesamonul, sursă de antioxidanți previne și tratează afecțiunile cardiovasculare; – bogat în calciu, magneziu și zinc este recomndat persoanelor care suferă de osteoporoză; – îmbunătățește digestia și menține sănătatea aparatului digestiv; – datorită proprietăților sale antiinflamatoare reduce inflamațiile și durerile articulare; – tratează tulburările respiratorii și astmul; – adjuvant în inflamațiile și infecțiile de la nivelul gâtului; – util în caz de insomnie; – adjuvant în scleroza multiplă. Uz extern: – ulei de susan alb are efect hidratant și dă elasticitate pielii; – stimulează producția de colagen; – asigură protecție UV și reface pielea în cazul arsurilor solare; – recomandat pentru orice tip de ten; – în cazul tenului gras reglează secreția de sebum; – hidratează tenul uscat, matur; – emolient la pielii degradate și crăpate; – recomandat pentru îngrijirea buzelor; – adjuvant în inflamațiile și infecțiile de la nivelul gâtului; – prin masaj local calmează durerile musculare sau articulare, cauzate de artrita reumatoidă; – previne dermatita de scutec și redă finețea pielii bebelușului; – masat pe pielea capului ajută la combaterea păduchilor.

Mai revin cu cateva poze cu retete cu sosuri – nu mai stiu sigur sursa lor, doar ca mai mult ca sigur sunt din urmatoarele reviste Practic in Bucatarie, Bucataria pt toti, Libertatea pentru femei sau Click pentru femei sau alte carti de bucate.

Sper sa va fie de folos articolul.

Daca doriti sa mai caut alte retete sau informatii despre ceva anume, lasati-mi mesaj la articol si incerc sa va ajut.

Va doresc o zi minunata alaturi de cei dragi.